Un copil, la gradinita, încearca sa-si încalte cizmulitele. Pentru ca nu se descurca, a cerut ajutorul educatoarei. Cu tot trasul si împinsul, cizmulitele nu voiau nicidecum sa intre. Pîna cînd a reusit totusi sa-l încalte, educatoarei i-au aparut broboane de transpiratie pe frunte. De aceea aproape ca i-au dat lacrimile cînd copilul i-a zis:
- Doamna, dal sînt puse invels…
Într-adevar, erau puse gresit… Nu a fost cu nimic mai usor sa-i scoata cizmulitele decît sa i le puna, totusi a reusit sa-si pastreze calmul pîna cînd cizmulitele au fost iar încaltate, tot cu sudoare pe frunte, dar de data asta asa cum trebuia. Însa atunci baietelul a zis:
- Cizmulitele astea nu sînt ale mele!!!
În loc sa tipe la el “De ce nu mi-ai spus?”, educatoarea si-a muscat buza si înca o data s-a chinuit sa-l descalte. Cînd s-a terminat chinul descaltatului, baietelul i-a spus:
- Sînt cizmulitele flatelui meu. Mama mi-a zis sa le încalt pe astea azi.
Acum ea nici nu mai stia ce sa faca… Sa plînga sau sa rîda? A reusit totusi sa strînga suficienta rabdare pentru a se lupta din nou cu cizmulitele. Cînd, în sfîrsit, l-a încaltat, înainte de a-l trimite afara la joaca, l-a întrebat:
- Si acum, unde-ti sunt manusile? Trebuie sa ti le pun pe mînute ca sa poti pleca afara!
- Le-am bagat în cizmulite ca sa nu le pield…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu